Am iesit din casa sperand sa scap de durerea de cap care m-a apucat de la atata stat in fata calculatorului - nu stiu exact de ce m-a apucat, doar mare efort n-am depus – dar atmosfera apasatoare de afara vad ca iar a pus pariu cu nerviii mei ca isi va bate joc de mine.
Cand am iesit din casa parea ca ploaia s-a oprit si un soare zdrentaros se arata de dupa norii gri si grei, plini de apa, care cu cateva minute mai devreme parea sa se termine de curs.
Acum merg agale pe strada zgribulit. Sunt aproape singur, strada e plina de balti, e frig, e Duminica seara si lumea din Bucuresti pare ca s-a lasat convinsa de ploaie sa stea toata ziua in casa. Am umbrela sub brat. dar simt cum sunt tot ud in spate de la multimea de picaturi razlete care n-au incetat a curge.
Merg fara a stiu incotro ma indrept, nici nu ma intereseaza, la urma urmei a iesit din casa de dragul de a iesi. Din Tineretului, merg spre Piata Unirii, nimic tentant, totul cenusiu pe drum, magazinele sunt inchise toate. Urc cu pasi nepasatori spre Universitate, incerc sa-mi dau seama cum se cheama strada pe care merg, parca Regina Elisabeta, dar nu sunt sigur; Nu, sigur nu asta e, dar nu-mi pasa. Ajung la Universitate, aceeasi priveliste deprimata, kilometrul zero e batut de ploaie si ditai balta i s-a intins la baza. Fac la drepata spre Piata C. A. Rosetti. Fara sa constientizez urmez drumul lui 311, parcurg stradutele inguste cu scopul de a ajunge in Piata Iancului, imi place saorma pe care o fac acolo la Saorma King.
Merg cu privirea in pamant, doar la intersectii ma uit spre semne. Ajung la o intersectie cu Matasari, nu stiu cum am ajuns pana aici, dar bandonez tinta mea anterioara si fac stanga pe Matasari, ma indeamna curiozitatea. Ajung pe o alee pietruita, cu garduri mari pe ambele parti, casele par vechi, modele ornamentate, care nu mai sunt la moda in noul Bucuresti.Pe la uluci se vad urmele incrustate de poaie in peretii plapanzi, lungi triunghirui cu pretentia de a fi isoscele, rasturnate cu baza in sus, dungate in alb si negru cacaniu, urme de putregai si de apa infiltrata. Stresinile vechi si rupte curg sub greutatea apei care se acumuleaza din ce in ce mai multa, vantul le imprima o miscare tremurata amenintand sa le smulga de tot din legaturi.
Incepe sa-mi fie frig, simt cum ma patrude apa rece de ploaie si un fior imi strapunge sira spinarii, aproape ca simt mici cristale de gheata formandu-se in sangele ce trece prin pielea care mi-e in contact cu hainele ude.
Merg in continuare, ma uit in jur aproape multumit ca nu mai e nimeni prin preajma, imi place acest sentiment de singuratate, in formalui actuala aproape ca e sinonim cu siguranta. Ma gandesc ca ar fi bine sa-mi deschid umbrela, poate mai micsorez cantitatea de apa care imi ajunge direct la piele. Incerc sa o deschid, trag cu forta de sistemul de blocare dar reusesc doar sa o blochez de tot sa nu mai stea deschisa de loc. Asta e, si asa nu ma ajuta prea mult. Caut refugiu sub sreasina mai lunga a unei case, ma lipesc de zid, inchid pentru un moment ochii si sper sa nu mai tina mult poaia. In minte imi imaginez iesirea de pe strada asta, nu-mi place zona, si desi nu e nimeni pe strada prefer sa nu stau nici eu intr-un singur loc prea mult.
La o casa in apropiere cineva deschide o poart, un inivid cu un sac facut coif si pus in cap pentru a-l apara de ploaie iese grabit. Trece pe langa mine, calca intr-o balta si ma stropeste pe pantaloni. Ma uit la el cu o privire mai incruntata, dar fata lui tuciulie imi inspira violenta asa ca nu ii raspund la injuratura pe care mi-o arunca in urma. E bine ca e grabit, n-are chef de cearta. Poarta inca nu s-a inchis in urma lui, o umbra din dosul gardului imi atrage privirea. Pe poarta, in urma individului iese o fata cu parul negru lung plouat si lins pe umeri, iese pe trotuar si inchide poarta in urma.
E scunda, cu aproape doua capete mai mica decat mine, poate are vre-un metru cincizeci, poate mai mult, dar nu mult. Cu privirea o iscodesc de jos in sus, incerc sa nu par prea evident in analiza mea vizuala. E incaltata cu niste pantofi cu talpa foarte groasa si tocuri foarte lungi, cu totul ii mai adauga vre-o 15 centimetri la inaltime. Ciorapii in stil jartiera dar fara suport si un pic mai scurti abia ii ajung peste genunchi, sunt dungati multicolor si foarte strident, contrasteaza cu vremea mohorata. Poarta o fustita luciasa – de lac parca – care abia ii acopera bikinii, desi nu sunt sigur ca poarta asa ceva, incerc sa ma abtin de la a face analize mai detaliate in acest punct, ma rezum la a oserva ca luciul negru nu e uniform si nu i se potriveste de loc. In continuare o chii imi cad pe buricul gol care e foarte evident pe burta talia supla a fetei. Un top foarte scurt si stamt abia ii tine bustul generos. Din nou culoare stridenta, rozul ii scoate in evidenta sanii rotunzi, dar face nota disonanta cu pielea pe ace o acopera, prea intunecata pentru a crea o senzatie placuta ochiului. O geaca scurta de piele neagra care nu are cum sa aiba alt rol decat decorativ completeaza acest arsenal al unei curve obisnuite de trotuar.
Dupa ce a inchis aproape grijulie poarta s-a rezemat de zidul negru al casei, a scos nu stiu de unde o tigara si acum pufaie dezinvolt. Nu stiu cum am reusit sa intru in raza ei vizuala, dar imi dau seama ca m-a sesizat si incepe sa se uite insistent spre mine. Incerc sa ma fac ca nu o vad vreau sa dau sa plec, dar formele generoase ale trupului fetei mi-au prins privirea si nu se lasa batute doar de o simpla comanda psihica nici aia prea ferma. E frumoasa fata pentru o curva de strada, tanara, mult prea tanara pentru asemenea meserie, in minte ii aproximez varsta in jur de saisprezece ani. Ce decizie morbida a sorii o fi acuncat-o in acest mediu depravat?
Cu ochii si mana ma cheama la ea. Deschide si gura si imi arunca replica obistunita pe care o foloseste pentru a-si agata clientii. Ma gandesc ca mai bine as baga ochii in pamant si as pleca dracului din acest loc, dar ceva ma tine aici, nu sunt numai conditii normale, nici eu nu am comportamentul meu obisnuit. Incerc sa par dezinvolt, trec strada cu un pas obosit de parca as veni de la munca, e acelasi mers ca si pana acum, dar ceva mi se pare schimbat, ciudat chiar. Nu ma grabesc, intru in vorba cu ea ca si cum as discuta cu o persoana cunoscuta, fac o apreciere asupra vremii ploiase, ea remarca ca au inceput sa-mi dardaie dintii de frig. Cumva ma bucur ca a interpretat asta ca urmare a frigului, pot astfel sa-mi maschez putin emotia.
Spune ca o cheama Andreea, dar numele de scena e „Eva”, dar pot sa-i spun cum vreau, pentru mine va fi oricine vreau eu sa fie. Eu nu ma prezint, prefer sa nu intru in detalii personale, zice ca nu o deranjeaza, ma place si o sa-mi spuna Andrei – ciudat cum de a nimerit fara sa stie, o fi chiar asa de evident, o fosta prietena ma inebunea ca numele ne marcheaza comportamentul si de si ma incapatanez sa folosesc numele de Cristi, am un comportament tipic de Andrei, incerc totusi sa nu bag in seama acest mic detaliu. Incepe sa fie evident ca ma incomodeaza frigul asa ca ma invita sa intru, spune ca la ea e cald si ca poate ca ma incalzeasca si mai mult decat suba cu lemne din camera ei. Imi place nu stiu de ce dar simt ca imi place, o intreb cat pretuieste pentru ea caldura pe care o ofera. Pentru un moment se uita naivi in ochii mei si imi sopteste distant ca 50 de lei ora special doar pentru mine. Zice ca ma place si ochii ii sunt pironiti in ochii mei, nu imi dau seama de ce, dar o cred si din reflex accept. Nu e un act constient e un raspuns la un urlet intern al carnii. Ploaia s-a intetit, simt fiecare stop rece care imi atinge haina, vad apa cum i se prelinge prin par, simt mana ei care ma prinde pe mine de mana si a trage prin portita pe care iesise omul mai devreme.
Intram intr-o curte, poarta se inchide cu un bufnitin urma noastra. Pare o casa de oameni care nu dau doi bani pe locuinta pe care o ocupa. Pe o ata legat intre doi stalpi de fier atarna niste haine de bebelus in ploaie. Langa unul din stalpi e o roaba de lut rasturnata si o lopata aruncata zace intr-o balta. Pe gard sunt rezemate cateva folii de tabla ruginita si vantul care le loveste unele de altele zcoate un zanganit ciudat din ele, impreuna cu stropii grei de apa care le lovesc scot un sunet asemanator cu un cantec trist aproape mortuar. Pe o masa sub un prun uscat sunt intinse cateva farfurii si tacamuri vechi, apa de ploaie balteste in ele, pare ca oamenii care se pusesera la masa au fost surprinsi de ploaie si s-au carat la adapost uitand de toate.
Intram prin alta portita, trecem pe langa cotetul de gaini, ii ghicesc scopul dupa mirosul greu de gainat. Langa e cusca cainelui care abia ridica botul cand trecem pe langa el. Se vede ca e obisnuit cu strainiii si cu „meseria” fetei.
Intram in casa pe o usita dosnica intr-un hol unde, pe o carpeta, stau aruncata alte doua perechi de pantofi asemanatori cu cei pe care ii are acum Andreea in picioare. Ea imi arata calea, imi spune ca e singura acasa si pe vremea asta se plictiseste de moarte, i-ar place sa-i tin companie, e sigura ca si mie imi va place. Ma gandesc la ce spune dar o bariera mentala ma impiedica sa inteleg, ingand un „Da” in timp ce imi descalt pantofii in hol. Picioarele imi transmit senzatia de bine ca au scapat de umezeala din pantofi. Intr-adevar e cald aici, o somnolenta dulce pune stapanire pe mine. Ea ma ia din nou de mana si ma trage in camera ei; e o camaruta mica cu un pat mare care ocupa mai mult de jumatate din toata camera, patul e lipit de un perete, opus sobei de teracota. Intr-un colt, pe un cuier par aruncate doua geci de culori stridente dar cu aceeasi croiala ca cea pe ceare o avea acum cateva secunde pe ea Andreea, intre timp a dat-o jos, si s-a lipit cu spatele de soba, se incalzeste, mainile lipite de peretele sobei, dar ochii in continuare indreptati spre mine. Imi dau si eu geaca murata de apa jos si o agat intr-un cuier mai izolat, ma asez pe pat si nu imi pot lua nici eu ochii de la ea.
De langa soba se uita atenta in ochii mei, de parca ar vrea sa ma vrajeasca, ezita un pic apoi cu mers gratios de model vine spre mine, pas in fata celuilalt pas, dreapta, cu pieptul in afara, se apleaca spre mine, mainile i se duc direct la nasturii camasii. Incepe sa-i desfaca unul cate unul, se uita languros in ochii mei si imi da jos camasa cu miscari fine, aproape tandre. Isi intinde usor gatul spre mine, buzele tuguiate in forma de sarut. Primul instinct imi spune sa ma feresc, asa ca nimereste doar obrazul. Sarutul ei imi paralizeaza miscarea si ea isi continua drumul spre gura mea.
Pentru moment am un flashback, o imagine dintr-un film imi apare in fata ochilor mintii, sunt Tom Cruise in „Ochii larg inchisi”, cobor pe un trotuar din Manhattan pe langa un cinematograf si ma las atras de curva de pe colt. Imaginea se termina, ciudat cum de ma identific cu un personaj fictiv dintr-un film pe care poti zice ca l-am inteles abia la a treia vizionare, gasesc insa, fara sa vreau, mici detalii care se aseamana intre cele doua situatii. Tresar si imi revin din scurta halucinatie. O vad pe Andreea retrasa un pic, se uita tot in ochii mei parca incearca sa ma gaseasca, o fi simtit ca am parasit aceasta incapere pentru cateva momente ? Se intreaba daca nu cumva nu o mai vreau, cum se poate asa ceva ... cand ea ma vrea mai mult decat o vreau eu, in acest moment cred ca nu mai e tarfa de pe strada, nu o mai intereseaza banii, asa imi spun ochii ei, vrea doar sa fie iubita, imi pare rau sa o dezamagesc, dar dragostea e ceva ce nu pot sa-i dau ... se va multumi doar cu bani si sex.
O cuprind cu mana dreapta dupa mijloc si o lipesc de mine, in acest moment nu ma mai intereseaza nimic, las frau liber instinctului animalic si suspend constientul, am nevoie de ea si de trupul ei, si ea are nevoie de mine. Trupurile noastre lipite, tricoul meu ud, top-ul ei la fel de ud, toate ajung la un echilibru termic, absorbim caldura din camera si dam mai multa caldura in schimb. Incep si eu sa o sarut pe obraji si incet, imi indrept saruturile spre gura ei mare cu buzele carnoase si rosii, un pic prea rosii de la rujul uscat, dar ignor si aceasta mica scapare, dorinta ma face sa vreau mai mult trupul ei. Cu mainile ii simt fiecare forma a trupului, mangaieri fine, atingeri aproape speriate si ea imi raspunde cu aceeasi grija, sarutul ei cald imi topeste sangele inghetat si simt cum totul in jur dispare si raman doar eu cu ea.
I-am desfacut top-ul si cu un gest aprope animalic i-a tras in jos fustita, o tin in brate acum in deplinatatea goliciunii ei. Da e Eva, e frumoasa si e numai a mea in acest moment. Ea mi-a dat jos tricoul cu o meticulozitate aproape de mama, trupurile noastre goale sunt acum imbratisate si caldura lor e una cu trairea. Ii simt sanii catifelati mangaindu-mi pieptul, sfarcurile tari ma gadila si simt o dorinta nebuna de a i le strange intre buze. Cobor cu sarutarile pe barbia ei mica si rotunda, ajung la gat si imi refulez o pofta nebuneasca de a o musca de gat si a-i lasa o urma de iubire. Cobor cu un sarut lung spre sanul ei stang, pe dreptul il prind in cupa mainii cu sfarcul intre degetul mare si aratator. Ii mases incet sanii catifelati si mana ei imi conduce miscarile imi arata cum sa ii ofer placere si imi face in acelasi timp mie placere sa o simt plada a poftei.
Ii alint cu buzele farcul stang si imi satisfac pofta de a o musca de sfarc atent sa nu ii provoc durere ci doar sa simt fiorul de placere ce-i strabate acum trupul. Mana ei imi atinge obrazul si ma muta la sanul drept, repet miscarea de mangaiere si pe acesta, sunt fascinat de sanii ei mari si catifelati, sunt fascinat de trairea puternica care a pus stapanire pe mine in acest moment, de dorinta aceasta animalica de a o domina si de a o aduce pe pragul orgasmului doar prin mangaieri. Ma retrag un pic si incerc sa o vad toata asa cum e goala in toata frumusetea ei, trupul cuprins de frenezia dorintei carnale, mintea pierduta undeva dincolo de existenta, doar un animal supus dornic sa primeasca ceea ce ii propoaca atata placere. Mi-e greu sa cred ca fata din fata mea e doar o curva care face trotuarul zi de zi pentru a-si continua existenta nesemnificativa.
Cobor cu saruturile pe piept, pre buric, ma indrept spre o tinta fixa, si cand o ating strecor prin sarut limba inauntru si simt focul care arde in ea, scoate un geamat subtire, am impresia ca imi zice pe nume. Dorinta de a o face sa tremure de placere ma copleseste pierd orice control si ma reped prada poftelor asupra ei.
Din acel moment uit totul. Ma trezesc in fumul de tigara, ii simt pielea calda si trupul cald langa mine, incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat tot ce simt e doar un sentiment se implinire si pofta carnala din nou inabusita. Animalul s-a saturat si a lasat din nou omului controlul. Ma ridic si ma sprijin intr-o mana, sunt complet gol, la fel e si ea, inca se mai uita intrebatoare in ochii mei, dar deja nu mai simt nici o atractie pentru privirea aceea. Gandul imi zboara la ploaia de afara, imi las capul din nou pe umarul ei gol si imi fac planul sa plec ... dupa ce va trece moleseala.
Am sarutat-o adio, i-am lasat banii, i-am intors spatele si cu acelasi mers agale am iesit in strada. Ploaia inca nu a incetat, umbrela tot nu merge, e mult de mers pana la metrou, grabesc incet pasul si incui orice memorie a celor cateva ore petrecute aici, nu voi mai veni nicodata, nu imi voi mai aminti niciodata, aceasta zi nu a existat niciodata.
Nota: Aceasta e doar o compozitie artistica,
nimic mai mult, nimic mai putin,
Credeti ce vreti
