[200507082315] Singuratate

A trecut o saptamana de cand s-a terminat sesiunea, o saptamana de cand m-am mutat din camin, o saptamana de cand a plecat ea. A trecut o saptamana in care n-am invatat nimic si n-am uitat nimic, o saptamana in care nervii m-au urmat la tot pasul, o saptamana in care n-am reusit nici macar sa zambesc o data... o saptamana, de spate ori doua zeci si patru de ore a cate saizeci de minute a cate 60 de secunde, adica opt zeci si sase de mii ptru sute de secunde in care trei litri si ceva de sange m-au tinut in viata doar pentru a-mi prelungi agonia existentei.
Lumea mi se pare din ce in ce mai anosta si populatia Bucurestiului imi devine indiferenta, am devenit si eu o oaie in turma, ma scol dimineata la sapte, la opt ma urc in tramvai pana la metrou si la noua ma asez la birou si dau drumul la calculator, ma duc imi iau o cafea ascult palavrele celor din jur stand la coada la automat, ma intorc cu paharul de plastic in mana la birou, deschid mailul si imi incep ziua de lucru. La sase lumea incepe sa plece acasa, pe la sapte reusesc si eu sa imi termin treba si incet, nepasator, imi strang lucrurile si plec acasa. In tot acest timp vad alte oi sociale, la fel ca mine, cum urmeaza acelasi fir predefinit al vietii, nu iese nimeni din tipar. Cei care ies devin antisociali, criminali, sociopati si sunt anihilati de fortele de ordine. Unii isi gasesc compania in bratele altei oi sociale si zac asa in uitare pana ii ia si pe ei valul si se intorc la turma urmand zi de zi acelasi drum supraaglomerat catre serviciu si seara inapoi.